putere executivă

română

Etimologie

Din putere + executivă.

Pronunție

  • AFI: /puˈte.re eg.ze.kuˈti.və/


Cuvânt compus

putere executivă

  1. (în organizarea unor state) sistem de organe compus din guvern și întreg aparatul administrativ, reprezentând una dintre celei trei puteri fundamentale ale statului prevăzute de principiul separației puterilor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.