pupil

română

Etimologie

Din franceză pupille < latină pupillus.

Pronunție

  • AFI: /pu'pil/


Substantiv


Declinarea substantivului
pupil
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pupil pupili
Articulat pupilul pupilii
Genitiv-Dativ pupilului pupililor
Vocativ pupilule pupililor
  1. persoană minoră aflată sub tutela sau în grija cuiva (altul decât părinții).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.