pubertate

română

Etimologie

Din franceză puberté < latină pubertas, -atis.

Pronunție

AFI: /pu.ber'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului pubertate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pubertate	pubertăți
Articulat	pubertatea	pubertățile
Genitiv-Dativ	pubertății	pubertăților
Vocativ	'	'

perioadă a vieții dintre copilărie și adolescență, caracterizată prin maturația funcțiilor sexuale, prin apariția caracterelor sexuale secundare și printr-o dezvoltare psihică intensă.
La anii pubertății.

Sinonime

(înv.) junie

Cuvinte apropiate

adolescență

Traduceri

perioadă între copilărie și adolescență

cehă: puberta (čeština)
engleză: puberty (English)
esperanto: pubereco (Esperanto)
finlandeză: murrosikä (suomi), puberteetti (suomi)
franceză: puberté (français) f.
germană: Pubertät (Deutsch) f., Geschlechtsreife (Deutsch) f.

italiană: pubertà (italiano)
neerlandeză: puberteit (Nederlands)
poloneză: dojrzewanie płciowe (polski)
spaniolă: pubertad (español) f.
suedeză: pubertet (svenska)

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.