psiholog
română
Etimologie
Din franceză psychologue.
Pronunție
- AFI: /psi.ho'log/
Substantiv
| Declinarea substantivului psiholog | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | psiholog | psihologi |
| Articulat | psihologul | psihologii |
| Genitiv-Dativ | psihologului | psihologilor |
| Vocativ | psihologule | psihologilor |
- observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc.
- persoană specializată în studiul psihologiei.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.