protuberanță

română

Etimologie

Din franceză protubérance.

Pronunție

  • AFI: /pro.tu.be'ran.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
protuberanță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ protuberanță protuberanțe
Articulat protuberanța protuberanțele
Genitiv-Dativ protuberanței protuberanțelor
Vocativ protuberanță protuberanțelor
  1. parte a unui obiect, a unui organ etc. ieșită în relief; proeminență, ieșitură.
  2. nor de gaz incandescent care apare pe fondul coroanei solare în forma unor limbi de foc.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.