prociti

română

Variante

Etimologie

Din rusă прочитат' (pročitat').

Pronunție

  • AFI: /pro.ʧi'ti/


Verb


Conjugarea verbului
prociti
Infinitiv a prociti
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 procitesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să procitească
Participiu procitit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (înv.) a reciti, a repeta.
  2. (v.tranz.) a examina (recapitulativ) un elev.
  3. (v.tranz.) a certa, a mustra; a cicăli.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.