probitate
română
Etimologie
Din franceză probité.
Pronunție
- AFI: /pro.bi'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului probitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | probitate | ' |
| Articulat | probitatea | ' |
| Genitiv-Dativ | probității | ' |
| Vocativ | probitate | ' |
- caracter onest, cinstit; onestitate; cinste; integritate.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.