pripon

română

Etimologie

Din slavă prĕponŭ („obstacol”), confer pripona, cuvânt cu sens obscur.

Pronunție

  • AFI: /pri'pon/


Substantiv


Declinarea substantivului
pripon
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pripon pripoane
Articulat priponul pripoanele
Genitiv-Dativ priponului pripoanelor
Vocativ ' '
  1. țăruș înfipt în pământ, de care se leagă animalele pentru a paște într-un anumit loc.
  2. funie cu care se leagă animalele de acest țăruș.
  3. par bătut adânc în pământ de care se leagă o ambarcațiune la malul unei ape.
  4. unealtă de pescuit, constând dintr-o sfoară lungă, de care sunt legate din loc în loc fire scurte, prevăzute cu cârlige la capete.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.