prenume

română

Etimologie

Din franceză prénom.

Pronunție

  • AFI: /pre'nu.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
prenume
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prenume prenume
Articulat prenumele prenumele
Genitiv-Dativ prenumelui prenumelor
Vocativ ' '
  1. nume individual dat unui om la naștere, prin care se distinge fiecare membru al unei familii; nume mic; nume de botez.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.