predicator
română
Etimologie
Din franceză prédicateur.
Pronunție
- AFI: /pre.di.ka'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului predicator | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | predicator | predicatori |
| Articulat | predicatorul | predicatorii |
| Genitiv-Dativ | predicatorului | predicatorilor |
| Vocativ | predicatorule | predicatorilor |
- persoană care predică; propovăduitor.
- conducător al unor comunități religioase creștine.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.