prețuitor

română

Etimologie

Din a prețui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /pre.ʦu.i'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
prețuitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prețuitor prețuitori
Articulat prețuitorul prețuitorii
Genitiv-Dativ prețuitorului prețuitorilor
Vocativ prețuitorule prețuitorilor
  1. expert care evaluează un bun, indicând valoarea, prețul lui aproximativ; persoană care poate aprecia valoarea sau importanța unui lucru; prețăluitor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.