pouce
franceză
(français)
Variante
Etimologie
Din franceză veche pouce, pouz, peuce < latină pollicem, forma de acuzativ singular pentru pollex („degetul mare, police”).
Înrudit cu catalană polze, italiană pollice, occitană poce, portugheză pólex, pólice, română police și spaniolă pólice.
Pronunție
- AFI: /pus/
- Audiofișier
Substantiv
pouce m., pouces pl.
- (anat.) degetul mare, police
- (metro.) țol
Sinonime
- 1: (anat.) doigt I, premier doigt
Cuvinte derivate
- poucer
- poucet
- poucettes
- pouceux
- poucier
Omofone
- pousse, poussent, pousses
Locuțiuni
locuțiuni
|
|
Vezi și
Etimologie
Din poucer.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru poucer.
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru poucer.
- forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru poucer.
- forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru poucer.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru poucer.
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.