potență
română
Etimologie
Din latină potentia.
Pronunție
- AFI: /poˈten.tsə/
Substantiv
| Declinarea substantivului potență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | potență | potențe |
| Articulat | potența | potențele |
| Genitiv-Dativ | potenței | potențelor |
| Vocativ | potență | potențelor |
- putere, forță, tărie, posibilitate de dezvoltare.
Cuvinte derivate
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.