potecuță

română

Etimologie

Din potecă + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /po.te'ku.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
potecuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ potecuță potecuțe
Articulat potecuța potecuțele
Genitiv-Dativ potecuței potecuțelor
Vocativ potecuță potecuțelor
  1. diminutiv al lui potecă; potecea.

Expresii

  • A lua potecuța (înapoi) = a se întoarce, a face cale întoarsă


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.