porte-bonheur

română

Etimologie

Din franceză porte-bonheur.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

  1. obiect considerat ca aducător de noroc celui care îl poartă; talisman.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.