poncif

română

Etimologie

Din franceză poncif.

Pronunție

  • AFI: /pon'ʧif/


Substantiv


Declinarea substantivului
poncif
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ poncif poncife
Articulat ponciful poncifele
Genitiv-Dativ poncifului poncifelor
Vocativ ' '
  1. creație artistică ordinară, lipsită de originalitate.
  2. lucru banal; banalitate.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.