polis

română

Etimologie

Din greacă (veche) πολισ (polis).

Pronunție

  • AFI: /'po.lis/


Substantiv


Declinarea substantivului
polis
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ polis polisuri
Articulat polisul polisurile
Genitiv-Dativ polisului polisurilor
Vocativ polisule polisurilor
  1. formă de organizare statală în Grecia antică; oraș-stat în Grecia antică.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.