poli-
română
Etimologie
Din franceză poly-.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Prefix
- element de compunere care înseamnă „mai mulți”, „mai multe”, „multiplu” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective.
Cuvinte derivate
- poliacetat
- polibrăzdar
- policalifica
- policondensare
- policristalin
- polidisc
- polidrupă
- poliflor
- polifoliculă
- poligeneză
- polihibridare
- polimetalic
- polinuculă
- polisportiv
- polivitamină
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.