poftori

română

Etimologie

Din slavă (veche) povŭtoriti.

Pronunție

  • AFI: /pof.to'ri/


Verb


Conjugarea verbului
poftori
Infinitiv a poftori
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 poftoresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să poftorească
Participiu poftorit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (înv.) (folosit și absol.) a repeta, a reaminti.
  2. (v.tranz.) a ura, a dori ceva (cuiva).
  3. (v.tranz.) a ruga pe cineva (ceva).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.