podeț

română

Etimologie

Din pod + sufixul -eț.

Pronunție

  • AFI: /po'deʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
podeț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ podeț podețe
Articulat podețul podețele
Genitiv-Dativ podețului podețelor
Vocativ podețule podețelor
  1. diminutiv al lui pod; poduleț, podișcă, poduț, podiș, podișor, podurel.
  2. scândură, pod mic, rudimentar, așezat peste șanțul de la marginea drumului (pentru a permite accesul în curte); podișcă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.