poceală
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /po'ʧe̯a.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului poceală | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | poceală | poceli |
| Articulat | poceala | pocelile |
| Genitiv-Dativ | pocelii | pocelilor |
| Vocativ | poceală | pocelilor |
- urâțenie fizică, sluțenie.
- (pop.) boală a oamenilor (care, după credințele populare, ar fi provocată de duhuri rele); (spec.) epilepsie.
Expresii
- (arg.) A lua la poceală (pe cineva) = a bate foarte tare pe cineva (desfigurându-l)
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.