plintă
română
Etimologie
Din franceză plinthe.
Pronunție
- AFI: /'plin.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului plintă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | plintă | plinte |
| Articulat | plinta | plintele |
| Genitiv-Dativ | plintei | plintelor |
| Vocativ | ' | ' |
- piesă îngustă, mai ales din scândură, confecționată special, care se fixează de-a lungul peretelui unei încăperi pentru a acoperi deschizătura dintre perete și podea; pervaz.
- partea de jos a unei construcții (zid, sobă etc.) ieșită în afară.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.