pleviță

română

Etimologie

Din pleu + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /'ple.vi.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
pleviță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pleviță plevițe
Articulat plevița plevițele
Genitiv-Dativ pleviței plevițelor
Vocativ pleviță plevițelor
  1. (reg.) placă de fier care îmbracă partea de jos a leucii.
  2. bucată de fier care se bate în cuie sau în nituri pentru a acoperi o crăpătură la vase, la albii etc.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.