pleură

română

Etimologie

Din latină, neogreacă, italiană pleura, franceză pleure.

Pronunție

  • AFI: /ˈple.u.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
pleură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pleură pleure
Articulat pleura pleurele
Genitiv-Dativ pleurei pleurelor
Vocativ pleură pleurelor
  1. membrană seroasă care învelește plămânii și căptușește pereții cavității toracice.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.