planorism

română

Etimologie

Din planor + sufixul -ism. Confer rusă планeризм (planerizm).

Pronunție

  • AFI: /pla.no'rism/


Substantiv


Declinarea substantivului
planorism
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ planorism invariabil
Articulat planorismul invariabil
Genitiv-Dativ planorismului invariabil
Vocativ planorismule invariabil
  1. ramură sportivă care se practică cu planorul.
  2. îndeletnicirea de a construi planoare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.