planșă

română

Etimologie

Din franceză planche.

Pronunție

  • AFI: /'plan.ʃə/


Substantiv


Declinarea substantivului
planșă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ planșă planșe
Articulat planșa planșele
Genitiv-Dativ planșei planșelor
Vocativ ' '
  1. piesă plană de lemn, subțire având lungimea mai mare decât lățimea.
  2. coală de hârtie mai groasă ca de obicei, pe care sunt reproduse desene, fotografii, picturi, folosită ca ilustrație într-o carte.
  3. carton pe care este executată o ilustrație, servind ca material didactic; tabel.
  4. placă de lemn sau de metal în care se sapă litere sau note muzicale, folosită în gravură.
  5. placă de beton folosită la pavarea drumurilor.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.