plaine

Vezi și : Plaine, plainé

franceză

(français)

Etimologie

Din latină plānus („plan, neted”). Confer plain.

Pronunție

  • AFI: /plɛn/
  •  Audiofișier


Substantiv

plaine f., plaines pl.

  1. (geogr.) câmpie
  2. (p.ext.) întindere
    Le lac formait une immense plaine d'eau.

Sinonime

  • 1: (geogr.) (înv.) planure

Antonime

Cuvinte derivate

  • pénéplaine
  • plainer
  • plainette
  • planier

Cuvinte compuse

  • plaine abyssale
  • plaine alluviale
  • plaine littorale

Cuvinte apropiate

  • plain

Omofone

Vezi și

  • altiplano

Etimologie

Din plainer.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru plainer.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru plainer.
  3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru plainer.
  4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru plainer.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru plainer.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.