plachetă
română
Etimologie
Din franceză plaquette.
Pronunție
- AFI: /pla'ke.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului plachetă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | plachetă | plachete |
| Articulat | placheta | plachetele |
| Genitiv-Dativ | plachetei | plachetelor |
| Vocativ | ' | ' |
- carte mică și subțire care cuprinde opere literare (în special în versuri) de dimensiuni reduse.
- medalie de forme diferite având pe una din fețe executate un basorelief sau o inscripție, bătută cu ocazia unui mare eveniment, în cinstea unei personalități sau care se oferă ca premiu în competițiile sportive.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.