placaj
română
Etimologie
Din franceză placage.
Pronunție
- AFI: /pla'kaʒ/
Substantiv
| Declinarea substantivului placaj | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | placaj | placaje |
| Articulat | placajul | placajele |
| Genitiv-Dativ | placajului | placajelor |
| Vocativ | ' | ' |
- material de construcție obținut prin încleierea unui număr de foi de furnir, așezate una peste alta, folosit, mai ales, la confecționarea mobilei.
- înveliș protector sau decorativ (de lemn, de piatră, de cărămidă etc.) cu care se acoperă un element de construcție.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.