pir
română
Etimologie
Din slavă (veche) pyro („alac”), probabil prin bulgară пир (pir).
Pronunție
- AFI: /pir/
Substantiv
| Declinarea substantivului pir | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pir | invariabil |
| Articulat | pirul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | pirului | invariabil |
| Vocativ | pirule | invariabil |
- (bot.) (Agropyrum repens sau Elymus repens) plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu rizom târâtor, cu frunze liniare aspre și cu flori verzi, grupate în spice, care crește spontan, împiedicând dezvoltarea plantelor de cultură.
Sinonime
Cuvinte compuse
- pir-de-țelină
- pir-gros
- pir pădureț
Vezi și
Traduceri
plantă
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.