pir

română

Etimologie

Din slavă (veche) pyro („alac”), probabil prin bulgară пир (pir).

Pronunție

  • AFI: /pir/


Substantiv


Declinarea substantivului
pir
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pir invariabil
Articulat pirul invariabil
Genitiv-Dativ pirului invariabil
Vocativ pirule invariabil
  1. (bot.) (Agropyrum repens sau Elymus repens) plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu rizom târâtor, cu frunze liniare aspre și cu flori verzi, grupate în spice, care crește spontan, împiedicând dezvoltarea plantelor de cultură.

Sinonime

Cuvinte compuse

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.