permuta

română

Etimologie

Din franceză permuter < latină permutare.

Pronunție

  • AFI: /per.mu'ta/


Verb


Conjugarea verbului
permuta
Infinitiv a permuta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 permut
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să permute
Participiu permutat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) muta în altă parte cu serviciul, cu slujba; a (se) transfera.
  2. (v.tranz.) (mat.; lingv.) a efectua o permutare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.