papir

română

Etimologie

Din germană Papier, maghiară papír.

Pronunție

  • AFI: /pa'pir/


Substantiv


Declinarea substantivului
papir
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ papir papire
Articulat papirul papirele
Genitiv-Dativ papirului papirelor
Vocativ papirule papirelor
  1. (reg.) hârtie.
  2. foaie de hârtie scrisă; (spec.) scrisoare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.