pact

română

Etimologie

Din franceză pacte.

Pronunție

  • AFI: /pakt/


Substantiv


Declinarea substantivului
pact
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pact pacte
Articulat pactul pactele
Genitiv-Dativ pactului pactelor
Vocativ ' '
  1. convenție internațională cu caracter solemn care reglementează relațiile dintre două sau mai multe state.
  2. document scris care certifică această convenție.
  3. ansamblu de state legate printr-o astfel de convenție.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.