păducel
română
Etimologie
Din latină *peducellus („sarcopt”), în loc de peducullus. Confer italiană pedicello („viermișor”).
Numele de spin se explică prin usturimea produsă de fructul său. Scriban îl explică prin credința populară că ar provoca furnicătură; dar e vorba de o etimologie populară.
Pronunție
- AFI: /pə.duˈʧel/
Substantiv
| Declinarea substantivului păducel | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | păducel | păducei |
| Articulat | păducelul | păduceii |
| Genitiv-Dativ | păducelului | păduceilor |
| Vocativ | păducelule | păduceilor |
- (bot.) (Crataegus monogyna și Crataegus oxyacantha) arbust sau arbore spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, cu flori albe dispuse în buchețele, cu fructe comestibile, care se cultivă și ca plantă ornamentală.
- (entom.) (Leptus autumnalis) insectă parazită care trăiește pe plante sau pe corpul unor mamifere.
- (pop.) boală de piele care se manifestă prin mâncărimi pe tălpi sau între degetele picioarelor.
- Păducel la talpa piciorului.
Sinonime
Cuvinte apropiate
- păducariță
- păducea
- păduche
- păduchea, păduchi
- păducheare, păduchere, păduchire
- păducheariță
- păducheat, păduchit
- păduchel
- păduchelniță
- păducheoaie
- păducher
- păducherie
- păducheriță
- păducherniță
- păduchios
- păduchiță
Traduceri
arbust
|
|
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.