oxygène

Vezi și : oxygéné

franceză

Variante

(ortografia veche) oxigène

Etimologie

Din greacă antică ὀξύς (oxús, „ascuțit”) + γένος (génos, „naștere”), referindu-se la rolul oxigenului în formarea acizilor.

Pronunție

AFI: /ɔk.si.ʒɛn/
Audio^fișier

Substantiv

oxygène m., invariabil

(chim.) oxigen
(p.ext.) aer

Sinonime

2: air

Cuvinte derivate

cuvinte derivate

anoxémie
antioxygène
désoxygéner
hypoxémie, hypoxémique
oxygénable
oxygénant
oxygénase
oxygénate
oxygénateur

oxygénation
oxygéné
oxygéner
oxygénifère
oxygénite
oxygénothérapie
suroxygénation
suroxygéner

Cuvinte apropiate

oxy-

Locuțiuni

donner de l'oxygène
eau oxygénée
pro-oxygène

Etimologie

Din oxygéner.

Verb

forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru oxygéner.
forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru oxygéner.
forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru oxygéner.
forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru oxygéner.
forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru oxygéner.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.