ostentație
română
Variante
Etimologie
Din franceză ostentation < latină ostentatio, ostentationis.
Pronunție
- AFI: /os.ten'ta.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului ostentație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ostentație | ostentații |
| Articulat | ostentația | ostentațiile |
| Genitiv-Dativ | ostentației | ostentațiilor |
| Vocativ | ostentație | ostentațiilor |
- punere în valoare în mod provocator a unei însușiri; prezentare demonstrativă, etalare pretențioasă a ceva.
Locuțiuni
- (loc.adv.) Cu ostentație = în mod demonstrativ, ostentativ.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.