ostășime

română

Etimologie

Din ostaș + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /os.təˈʃi.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
ostășime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ostășime invariabil
Articulat ostășimea invariabil
Genitiv-Dativ ostășimii invariabil
Vocativ ostășime invariabil
  1. (rar) mulțime de ostași, armată; soldățime.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.