ospătător

română

Etimologie

Din a ospăta + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /os.pə.tə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
ospătător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ospătător ospătători
Articulat ospătătorul ospătătorii
Genitiv-Dativ ospătătorului ospătătorilor
Vocativ ospătătorule ospătătorilor
  1. (înv.) persoană care dă (sau ia parte la) un ospăț.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.