ospătătoare

română

Etimologie

Din ospătător.

Pronunție

  • AFI: /os.pə.tə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
ospătătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ospătătoare ospătătoare
Articulat ospătătoarea ospătătoarele
Genitiv-Dativ ospătătoarei ospătătoarelor
Vocativ ospătătoareo ospătătoarelor
  1. (înv.) persoană care dă (sau ia parte la) un ospăț.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.