ortotest

română

Etimologie

Din orto- + test.

Pronunție

  • AFI: /or.to'test/


Substantiv


Declinarea substantivului
ortotest
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ortotest ortoteste
Articulat ortotestul ortotestele
Genitiv-Dativ ortotestului ortotestelor
Vocativ ortotestule ortotestelor
  1. instrument de măsură mecanic, cu pârghii și roți dințate, folosit la măsurarea dimensiunilor pieselor prelucrate.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.