ortogonal
română
Etimologie
Din franceză orthogonal.
Pronunție
- AFI: /or.to.go'nal/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului ortogonal | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | ortogonal | ortogonali |
| Feminin | ortogonală | ortogonale |
| Neutru | ortogonal | ortogonale |
- (despre figuri geometrice) care formează unghiuri drepte.
- (despre curbe) care se întretaie astfel încât tangentele lor în punctul de intersecție să fie perpendiculare.
- (despre suprafețe) care se întretaie astfel încât planurile lor tangente în orice punct al curbei de intersecție să fie perpendiculare.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.