ortăci

română

Etimologie

Din ortac.

Pronunție

  • AFI: /or.tə'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
ortăci
Infinitiv a ortăci
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 ortăcesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să ortăcească
Participiu ortăcit
Conjugare IV
  1. (vb. refl. recipr.) (reg.) a lega tovărășie cu cineva; a se întovărăși, a se asocia.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.