orologier

română

Etimologie

Din orologiu + sufixul -ar (după franceză horloger).

Pronunție

  • AFI: /o.ro.lo.ʤi'er/


Substantiv


Declinarea substantivului
orologier
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ orologier orologieri
Articulat orologierul orologierii
Genitiv-Dativ orologierului orologierilor
Vocativ orologierule orologierilor
  1. (rar) ceasornicar.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.