organist

română

Etimologie

Din franceză organiste, germană Organist, italiană organista.

Pronunție

  • AFI: /or.ga'nist/


Substantiv


Declinarea substantivului
organist
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ organist organiști
Articulat organistul organiștii
Genitiv-Dativ organistului organiștilor
Vocativ organistule organiștilor
  1. persoană care cântă la orgă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.