orbilă

română

Etimologie

Din orb + sufixul -ilă.

Pronunție

  • AFI: /'or.bi.lə/


Substantiv

  1. (glumeț) poreclă dată unei persoane care nu vede sau nu observă nimic în jurul său, care se împiedică de tot ce-i stă în cale, care este lipsită de spirit de observație.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.