orbiș

română

Etimologie

Din orb + sufixul -iș.

Pronunție

  • AFI: /or'biʃ/


Adverb

  1. pe dibuite, la întâmplare, orbește; (fig.) fără chibzuință, nebunește.

Expresii

  • A da orbiș = a lovi fără cruțare


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.