orbeață

română

Etimologie

Din orbeț.

Pronunție

  • AFI: /orˈbe̯a.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
orbeață
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ orbeață orbețe
Articulat orbeața orbețele
Genitiv-Dativ orbeței orbețelor
Vocativ orbeațo orbețelor
  1. ființă care nu vede bine sau nu vede deloc; (p.ext.) cerșetoare (oarbă).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.