optimism

română

Etimologie

Din franceză optimisme, germană Optimismus.

Pronunție

  • AFI: /op.ti'mism/


Substantiv


Declinarea substantivului
optimism
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ optimism invariabil
Articulat optimismul invariabil
Genitiv-Dativ optimismului invariabil
Vocativ optimismule invariabil
  1. concepție filozofică potrivit căreia în lume binele precumpănește asupra răului, iar lumea existentă este cea mai bună dintre lumile posibile; atitudine a omului care privește cu încredere viața și viitorul; tendință de a vedea latura bună, favorabilă a lucrurilor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.