olog

română

Etimologie

Din albaneză ulok.

Pronunție

  • AFI: /o'log/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
olog
Singular Plural
Masculin olog ologi
Feminin oloagă oloage
Neutru olog oloage
  1. (adesea substantivat) căruia îi lipsește un picior sau amândouă; care nu poate umbla (bine); paralizat de picioare.
  2. (fig.) (despre plante) care nu are cârcei cu care să se agațe pe arac.
    Fasole oloagă.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

  • (loc.vb.) A lăsa (pe cineva) olog = a ologi.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.