ocupare

română

Etimologie

Din ocupa.

Pronunție

  • AFI: /o.ku'pa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
ocupare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ocupare ocupări
Articulat ocuparea ocupările
Genitiv-Dativ ocupării ocupărilor
Vocativ ocupare, ocupareo ocupărilor
  1. acțiunea de a ocupa și rezultatul ei.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.